9495 afisari
Prin ţara minunilor
publicat in data de 05-05-2010

Căsuţele din Ardeal, făcute parcă din turtă dulce şi cetatea din Sighişoara au contribuit mult la visul meu despre un oraş complet medieval. Fără a spera prea mult în existenţa lui, mi-am imaginat că mai degrabă mă voi trezi, ca Alice, într-o ţară a minunilor. Aşa că am pornit domol pe Dunăre, până am ajuns în ţara germană, a minunilor.

Prima poveste pe care am auzit-o despre Dresda m-a făcut să îmi imaginez un oraş trist, cu blocuri multe şi agitaţie mare. Dresda a fost transformată, în cel de-al doilea război mondial într-o ruină în flăcări şi circa 135 de mii de civili au fost ucişi de Forţa Regală Britanică. Înainte să fie distrusă, era numită Florenţa de pe Elba iar arhitectura şi muzeele sale o făceau să treacă drept unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume. În timp ce ascultam, mă gândeam cât de ciudat şi deprimant e să vizitezi un oraş care a fost şters la un moment dat de pe pământ şi să-ţi imaginezi doar frumuseţile care dăinuiesc ca nişte fantome în aerul rece al Dresdei. Cu toate acestea, în momentul în care am ajuns în Dresda, a început şirul căsuţelor saxone, cu gazonul impecabil şi gardul viu tăiat la milimetru, încât mă întrebam dacă sunt adevărate sau e doar un decor pentru un film. Apoi am ajuns în centru, unde a trebuit să trag tare aer în piept pentru a mă încredinţa că tot ceea ce văd, e într-adevăr real! Palatul Zwinger, Opera de Stat şi câteva biserici fuseseră reconstruite din rămăşiţe şi, în mijlocul lor, nu-ţi puteai imagina că vreodată se abătuse asemenea năpastă asupra Dresdei.

Castelul Residenzschloss adăpostea cele mai mari colecţii ale Euoperi, Green Vault, în momentul asediului. Norocul a fost că, tot ce se găsea în Green Vault a fost mutat în 1942 în fortăreaţa de la Konigstein, aşa că majoritatea obiectelor de artă au fost salvate.Guvernul regional al Saxoniei a reconstruit palatul şi a readus Green Vault la locul său. Castelul are fiecare cameră pictată într-o culoare specifică şi înăuntru sunt expuse obiecte din ambră, fildeş, argint, bronz. Pentru reconstruirea lui s-au folosit fotografii alb-negru dinainte de război şi uriaşul catalog realizat după moartea regelui. Cu toate acestea, spaţiul nu a permis prezentarea a peste 1000 de obiecte. Turiştii pot vedea totuşi cele mai importante piese şi diamantul de 50 de carate al regelui, la etajul superior.
În 2005 a fost restaurată integral şi biserica barocă gigant, Frauenkirche, care fusese multe decenii în ruină.

Palatul Zwinger, construit tot in stil baroc, era destinat iniţial serbărilor regale. Zidurile sunt împodobite cu statui care par că vor păşi spre tine, să te tragă de mână în sala de baluri a palatului.
Valea Elbei este plină de castele! Oraşul nou nu face însă notă discordantă cu acestea. Casele au acelaşi stil saxon, care nu te sufocă, aşa cum o fac blocurile îngrămădite din oraşele noastre. La parter, o serie de magazine te îmbie cu ofertele lor şi ziua ţi-o poţi petrece plimbându-te dintr-un magazin în altul, dacă te ţin buzunarele. Spre deosebire de magazinele noastre de haine,care sunt de două tipuri: cele cu preţuri reduse şi produse chinezeşti si cele cu haine de firmă, ambele tipuri de haine putând fi numite cu uşurinţă uniforme, în Dresa am găsit haine gotice, haine lucrate manual, care, culmea, erau cumpărate. La noi, artizanatele sunt pline doar la o expoziţie şi numai dacă artistul oferă o deschidere generoasă, cu pufuleţi şi suc. La ei, oamenii caută să-şi exprime felul de a fi care, în niciun caz nu e asociat cu moda sau cu uniformizarea. Piercingurile nu lipseau de pe feţele nemţilor, indiferent de profesie şi vârstă. Momentul în care i-am văzut a fost cel în care m-am imaginat cu un piercing în nas şi unul în buză şi, evident, concediată sau hulită de aşa-zişii creştini.

Atunci am constatat că, diferenţa dintre români şi germani nu e de stare materială, ci de mentalitate.
Pe străzi te poţi plimba liniştit şi cu maşina, pentru că circulaţia nu te încurcă prea mult, însă este de preferat să împrumuţi o bicicletă, acesta fiind mijlocul de transport preferat de locuitorii Dresdei.
Seara ai ca opţiune cluburile de la marginea oraşului, în care se ţin concerte underground, puburile din centru sau terasele încălzite.
În Dresda, până şi câinii au parte de o viaţă privilegiată. Oamenii care merg cu animalul de companie la o terasă, şi aceştia sunt majoritari, nu sunt goniţi de chelner, ci patrupedului îi este adusă o litieră pentru apă.

Poţi dormi la un hostel, aşa cum am făcut eu. Şi îţi poţi alege o cameră separată, la un preţ rezonabil. Camera mea era înaltă, cu pereţii groşi, zugrăvită în culori calde, cu discuri pe pereţi şi un candelabru făcut manual din pahare albe de unică folosinţă, dovadă a faptului că proprietarul e un om foarte ingenios, talentat şi cu respect faţă de natură.
Dimineţile te îmbie la o plimbare cu vaporul, pe râul Elba. Aşa că, asta am şi făcut, am pornit cu noaptea-n cap spre Meissen, cel mai medieval oraş pe care l-am văzut vreodată. În afară de casele cu obloane de lemn, situate pe străduţe înguste, pietruite, ce urcă spre alte case, la fel de frumoase mai puteţi vedea Castelul Alberchtsburg, catedrala gotică, care e pe cât de sumbră, pe atât de fascinantă şi misterioasă, şi renumita fabrică de porţelan. Porţelanul de Meissen a fost primul porţelan, produs în afara Chinei, de înaltă calitate, cu ajutorul ingredientelor din zonă: caolin şi argilă.

Meissen e un oraş mic, însă plimbarea mea a fost lungă pentru că nu mi-a scăpat nicio casă şi nicio grădină neobservată. În special grădinile interioare, pline de plante şi păpuşi agăţate de ramurile copacilor. După asemenea itinerariu, a venit şi masa binecuvenită, undeva la o terasă de pe care puteai admira toată splendoarea oraşului. Masa mea a constat într-o supă de spanac cu cuburi de roşii, de care chiar îmi era dor pentru că, în Dresda obiceiul era să mânânci cârnaţi cu sos sau covrigi, pe stradă. Cu toate că aş fi rămas acolo şi aş fi tras un pui de somn într-unul din hotelurile aşezate sus, deasupra caselor şi a Elbei, am pornit la pas mărunt spre următoarea destinaţie, despre care vă voi povesti în numărul viitor.

Oana Cătănoiu



Te-ar mai putea interesa:


Comenteaza
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Nume*:
Email:
Comentariu*:
Cod de verificare:
Introduceti codul de mai sus:
 
Revista lunii. Descarca format PDF 8 martie - 8 aprilie Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  2 anul 5
Revista lunii. Descarca format PDF.22 ianuarie -22 februarie Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  1 anul 5
.
Revista lunii. Descarca format PDF. 17 decembrie -17 ianuarie Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  12 anul 4
Revista lunii. Descarca format PDF. 17 noiembrie-17 decembrie Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  11 anul 4
.
Revista lunii octombrie - descarca format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  10 anul 4
Revista lunii septembrie descarca format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  9 anul 4
----
Revista lunii iunie- descarca format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  6 anul 4
----
Revista lunii mai- descarca format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  5 anul 4
Revista lunii aprilie - format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  4 anul 4
Revista lunii martie format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  3 anul 4
Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  1 anul 4 Revista lunii decembrie- forat PDF

http://www.tvoltenia.ro/