19405 afisari
Pe epavă, cu salteaua în derivă
publicat in data de 07-07-2010

Sunt peste 15 ani, mai precis 17, de când am trăit cea mai palpitantă aventură din viaţa mea. Sigur e cea mai palpitantă, fiindcă am făcut inventarul aventurilor mele, dorind s-o povestesc pe cea mai cea în paginile revistei Carolina, şi am ajuns la concluzia fermă că e vorba de aceasta de mai jos.

Era, aşadar, vara anului 1993, treceam în ultimul an de facultate şi, datorită notelor bune obţinute, am beneficiat de un sejur la Costineşti. Am mers cu bunele mele prietene şi colege Teo şi Ina. Una dintre ele avea o restanţă şi a stat cu noi pe blat, cum se spune, trei fete într-o căsuţă cu două locuri. Atunci nu existau fiţele din ziua de azi, iar nepăsarea specifică tinereţii ne-a permis să ne înghesuim aşa fără mofturi. A sosit prima seară de discotecă, adică în prima seară la Costineşti, şi nu mai ştiu care dintre noi a avut ideea unui concurs: să vedem cine agaţă cel mai frumos şi deştept băiat. Urma să venim cu ei la plajă a doua zi, iar la lumina zilei să hotărâm, cu toate că votul putea fi subiectiv. La câte piese lente se puneau pe atunci în discoteci şi cum noi eram toate trei drăguţe (dar mai ales eu!), am avut destui pretendenţi şi destul timp de conversaţie să descoperim ce le poate capul. Eu l-am ales pe unul, mă rog, nu mai ştiu acum cum îl chema, cred că am uitat după două-trei zile. Era acceptabil, nu zic. Potrivit înţelegerii noastre între fete, când ne-am despărţit, noaptea, parcă ne-am pupat şi sigur i-am dat întâlnire a doua zi, probabil la Obelisc. Aşa se aranjau întâlnirile pe vremea când nimeni nu ghicea c-o să facem uz cândva de telefonul mobil…

Prietenele mele au venit şi ele la plajă cu prada de discotecă. Cu siguranţă, cea mai destoinică fusese Ina. Băiatul ei era şi frumos, şi spiritual. Pe el ştiu cum îl cheamă, veţi vedea de ce: Călin. Îmi plăcea de el şi, după cum nu mi-a fost greu să-mi dau seama, lui de mine. M-am gândit că Ina n-o să se supere prea tare dacă o să reuşesc să i-l suflu, mai avuseseră loc între noi episoade de genul ăsta. Bun, i l-am suflat. După o zi sau două, aranjând eu şi Călin tacit să rămânem singuri la plajă, nu mai ştiu în ce fel, mi-a propus să facem o excursioară până la epavă. S-a dus repede şi a cumpărat un fel de saltea pneumatică, din acelea de plastic şi cu un singur compartiment, că era mai ieftină şi el era student. Am pornit fără să anunţăm, evident, pe nimeni.

Eu nu pot să înot mai mult de cinci metri şi nici Călin nu era campion, însă cu salteluţa nu ne-a fost greu să finalizăm călătoria. Epava stă cu botul în sus, împotmolită strajnic în fundul mării, iar în burta ei e o mare spărtură, prin care intri, urci nişte trepte şi ajungi pe puntea cea oblică. Aşa am făcut şi noi. Călin a luat mica noastră ambarcaţiune pneumatică în mână, dar, fiind atent la scări, a frecat-o de marginea de fier ruginit a spărturii din burta epavei, şi salteluţa noastră a ajuns la fel: o epavă, cu o tăietură să bagi mâna-n ea.
Am stat ore bune pe punte. Ateliere de vulcanizare nu se găseau pe acolo. Alţi oameni nu mai erau. Despre telefoanele mobile de atunci am vorbit mai sus. Fetele mele habar nu aveau unde suntem, să cheme ajutoare. Călin nu se încumeta să înoate până la mal. Se apropia asfinţitul. Nu simţeam nicio plăcere să-l văd de pe punte, şi nici răsăritul de a doua zi. Noaptea, pe malul mării e frig. Darămite în mijlocul mării! Eram disperată.

Nu mai aveam nicio speranţă. Nu aveam ţigări, apă potabilă… Călin nu mai avea niciun haz. Atunci s-a arătat salvarea mea. O saltea a salvării. Era clar că venea spre epavă. A venit cu un domn şi o doamnă, iar domnul, cărând salteaua pe scări, n-a spart-o. Amândoi erau nudişti. Îmi imaginez cu ce scop veniseră acolo. Cu atât mai bine, vor căuta să scape de noi. Iar domnul ne-a dat salteaua şi ne-a escoratat până la mal, să se întoarcă apoi cu ea. El ştia să înoate. De altfel, pe lungi porţiuni, apa nu îţi trecea de brâu.
Ina nu s-a supărat pe mine. Dimpotrivă, era bucuroasă că ne revedem. Anunţaseră fetele Radio Vacanţa, Salvamarul… Eu am rupt-o imediat cu Călin, ca şi cu băiatul pescuit din discotecă, dacă aveam ce rupe. Ina a păstrat legătura cu Călin şi, după vreo doi ani, s-a mutat cu el, la Bucureşti, dar n-a ţinut mult relaţia. Cu cinci ani în urmă, am fost cu soţul meu pe epavă. Am avut saltea adevărată şi telefoanele mobile la noi.
Silvia



Te-ar mai putea interesa:


Comenteaza
Campurile marcate cu * sunt obligatorii
Nume*:
Email:
Comentariu*:
Cod de verificare:
Introduceti codul de mai sus:
 
Revista lunii. Descarca format PDF 8 martie - 8 aprilie Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  2 anul 5
Revista lunii. Descarca format PDF.22 ianuarie -22 februarie Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  1 anul 5
.
Revista lunii. Descarca format PDF. 17 decembrie -17 ianuarie Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  12 anul 4
Revista lunii. Descarca format PDF. 17 noiembrie-17 decembrie Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  11 anul 4
.
Revista lunii octombrie - descarca format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  10 anul 4
Revista lunii septembrie descarca format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  9 anul 4
----
Revista lunii iunie- descarca format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  6 anul 4
----
Revista lunii mai- descarca format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  5 anul 4
Revista lunii aprilie - format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  4 anul 4
Revista lunii martie format PDF Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  3 anul 4
Vezi varianta electronica a revistei Revista Carolina - Coperta - Numarul  1 anul 4 Revista lunii decembrie- forat PDF

http://www.tvoltenia.ro/