trimite pe e-mail | tipareste articol | comentarii |
Mama este cel mai important personaj care determină zâmbetul unui copil...... iar acurateţea zâmbetului este conturată de existenţa unor dinţi curaţi, albi și desigur sănătoși. Orice durere, anulează inocentul zâmbet al copiilor. Sănătatea dentară a copilului este jalonată de grija mamei pe tot parcursul sarcinii, deoarece calitatea și cantitatea smalţului și a dentinei pot fi influenţate negativ de anumite boli suprapuse în sarcină (atât la dentiţia „de lapte”-temporară, cât și la cea definitivă). Atunci când apar, cariile pot fi situate pe unul sau mai multi dinţi și întotdeauna sunt rezultatul combinaţiei dintre o alimentaţie incorectă și o igienizare insuficientă, iar uneori se poate suprapune și o structură mai puţin mineralizată a smalţului. Cariile dinţilor de lapte, mai ales în copilăria mică tulbură intens liniștea mamei și a copilului dar mai ales duce la perturbarea alimentaţiei, ceea ce este urmată în scurt timp de scădere în greutate, nopți cu somn neliniștit, dar și la nevoia de administrare de medicamente. Copilul nu reușește să identifice dintele cauzal și pot coexista dureri ale urechilor. La copilul școlar durerile pot duce la concentrare scăzută și rezultate școlare slabe. Cauza EVIDENTĂ a apariţiei cariilor la vârste mici (în jurul vârstei de 2 ani) este lichidul îndulcit din biberon, atât în timpul zilei dar mai ales al nopţii, care prin stagnare prelungită în cavitatea bucală determină demineralizări ale dinţilor și dezvoltarea bacteriilor cariogene (apa simplă și laptele sunt singurele recomandate, iar noaptea doar apa). Sucul de citrice, prin ph-ul foarte acid, poate fi iniţiatorul demineralizărilor smalţului, se recomandă consumul de fructe ca atare. Smalţul dinţilor temporari este mult mai subţire decât smalţul dinţilor definitivi, iar structura lui, mai ușor de demineralizat. De aceea este importantă atât supravegherea alimentaţiei și a conţinutului biberonului, dar și practicarea unei igienizări asistate, la copii care sunt prea mici să-și facă singuri periajul, în mod corect, de două ori pe zi. Părintele are datoria de a verifica aspectul dinţilor și gingiilor copilului și de a se adresa medicului stomatolog pentru consult de specialitate și indicaţii. Orice alt aspect decât alb, curat pentru suprafaţa dentară și roz pal pentru zona gingivală indică instalarea unei afecţiuni care este normal să fie diagnosticată și tratată într-un cabinet, nicidecum neglijată și lăsată să se complice. Normele actuale de îngrijire precizează ca vârsta la care copilul trebuie dus la stomatolog este vârsta de un an, iar apoi ritmul de adresare din 6 in 6 luni. Percepţia că dinţii de lapte nu sunt importanţi, trebuie corectată, iar părinţii, trebuie să înţeleagă că orice infecţie generată de un dinte cariat determină complicaţii loco-regionale.