![]() |
![]() |
![]() |
trimite pe e-mail | tipareste articol | comentarii |
Plecată din inima Olteniei pentru a-și urma visul, acela de a deveni avocat la CEDO, Crina este primul funcționar român din Consiliul Europei. După ani întregi întregi de studii, a ajuns șef de divizie, cu 20 de angajați în subordine. De curând a devenit mămică și se consideră o femeie împlinită.
Carolina: Ești primul funcționar român din Consiliul Europei. Cum a fost drumul până acolo?
Crina Deborah Kaufman: Nimic nu este ușor dar totul este posibil dacă îți dorești cu adevărat și depui toate eforturile pentru a-ți atinge țelul. După ce am terminat liceul în Craiova, am urmat Facultatea de Drept la București, pe care am terminat-o în 1990. Am urmat apoi Institutul de Înalte Studii Europene la Strasbourg. M-am întors apoi în țară și am intrat în avocatură, avându-i maeștrii pe Victor Agnoste, președintele Uniunii Avocaților din România și domnul Cerveni, decanul Baroului București.
În anul 1993 a urmat un stagiu de pregătire la Consiliul Europei, Direcția Drepturilor Omului, apoi, câteva luni mai târziu, mi s-a oferit un contract de jurist la C.E.A.D.O ( Comisia Europeană a Drepturilor Omului). Așa am devenit primul funcționar român din Consiliul Europei.
Carolina: Sunt numeroase solicitările cetățenilor români la Strasbourg?
C.D.K.: În 1993, când am fost angajată, erau puține dosare pe rol din România. Lucram de multe ori pe dosare străine, contra Franței, Marii Britanii, Elveției, Turciei. Din 1997 însă, a început o avalanșă de dosare românești. În prezent există în jur de 10.000 de dosare românești depuse la CEDO.
Carolina: Dosarele sunt soluționate mai repede acolo decât în România?
C.D.K.: Nicidecum. Soluționarea unui dosar durează între 2- 7 ani. Din punctul de vedere al Curții UE, justiția din România nu este atât de catastrofală. Să știți că există țări precum Italia sau Franța unde durata procedurilor juridice este mult mai mare. Au fost cazuri când în Italia, un dosar a fost soluționat în 15 ani. Primim și plângeri cu privire la durata prea mare a judecării dosarelor, dar, de cele mai multe ori, sunt respinse.
Carolina: Care sunt problemele majore ale românilor care decid să apeleze la CEDO? Ce anume reclamă ei în mod frecvent?
C.D.K.: Cele mai multe dosare sunt legate de restituirea proprietăților și plata despăgubirilor confiscate de regimul comunist. Apoi sunt cele legate de plângeri în privința condițiilor de detenție din închisori. Lipsa medicamentelor și condițiile precare au dus la îmbolnăvirea gravă a multor deținuți. O altă problemă este legată de cetățenii de etnie romă și actele de discriminare la care sunt supuși. Foarte multe dosare au fost soluționate cu privire la ziariști și drepturile lor la informare și exprimare.
Carolina: Cum vezi femeile de carieră din România, comparativ cu cele din Franța?
C.D.K.: Din păcate, în România sunt foarte puține femei în poziții de conducere și sunt atacate din toate părțile. Există încă o problemă de mentalitate și asta este foarte grav.
Carolina: Acum aș dori să faci o comparație între femei pe latura feminină.
C.D.K.: Femeile, în special cele din Oltenia, sunt foarte frumoase. Foarte feminine în comparație cu franțuzoaicele. Sunt mai subțirele, extrem de zâmbitoare și descurcărețe, dar și foarte vorbărețe. Femeile din Franța nu sunt foarte frumoase, în schimb au o cultură cu privire la relațiile sexuale, o grație a gesturilor care place bărbaților și sunt foarte directe în priviri. Franțuzoaicele nu mizează pe machiaj și nu folosesc foarte multe bijuterii, însă pun mare preț pe lenjeria intimă de calitate, pantofi și parfum, lucruri în care sunt dispuse să învestească oricât.
Carolina: Te-ai căsătorit în Franța. Cum ți se pare viața de familie?
C.D.K.: M-am căsătorit acum cinci ani, iar pe soțul meu l-am cunoscut la Consiliul Europei. Avem o fetiță de patru luni, Eliana Julie și suntem foarte fericiți. Pot spune că am fost norocoasă să am așa o familie frumoasă. Mă consider o femeie împlinită, acum că a apărut și Eliana în viața mea.
Carolina: Foarte mulți români plecați peste hotare spun că le lipsește mâncarea românească. Ție ce îți lipsește când nu ești aici?
C.D.K.: O să râdeți dar îmi lipsește foarte mult ciorba de lobodă, mâncarea de dragavei și stufatul. A trebuit să cultiv în balcon puțin leuștean și mărar pentru că acolo nu există, dar mie mi se pare că mâncarea nu are niciun gust fără verdeață. Oricum, mâncarea de acolo nu are gustul celei de acasă, orice i-aș face.
Carolina: Ce sfat le dai femeilor care își doresc o carieră, în orice domeniu?
C.D.K.: Să-și urmeze visul și să persevereze, indiferent de obstacolele care se vor ivi, pentru că vor reuși !