Lupta împotriva cariilor, poate fi urmată de rezultate,  atunci când pacientul înţelege clar ce poate face el însuşi pentru actul de îngrijire dentară şi prevenţie.  Aprofundarea noţiunii de curățire a dinţilor, duce la o proiecţie  prin care reuşeşte să-şi  imagineze  toate suprafeţele dentare, incluzând zonele interdentare, deoarece se știe că mai mult de jumătate din numărul total al cariilor apar în zonele cu accesibilitate scăzută, acolo unde peria de dinţi sau apele de gură nu sunt maxim efective.  Această situaţie  poate fi echivalată cu spălarea palmelor dar nu și a zonelor dintre degete. Din păcate dexteritatea și abilitatea personală de utilizare a produselor de igienizare (redusă la copii şi vârstnici) determină gradul de curăţenie a zonelor supra- și subgingivale.

Pentru îngrijirile de acasă, ca metode de igienizare  pacienţii pot recurge la periajul de două ori pe zi și utilizarea firului interdentar sau un mijloc suplimentar de igienă în spaţiul interdentar (periuţe interdentare),  folosirea apelor de gură pe bază de clorhexidina (10 ml, 1 minut înainte de culcare timp de 2 săptămâni cu repetitivitate după 2 luni)  și utilizarea  pastelor de dinţi fluorurate.  Pastele de dinţi fluorurate trebuie utilizate de două ori pe zi. 
Pentru prevenirea apariției cariilor pe lângă metodele de igienizare (care înlătură bacteriille cariogene) este importantă şi necesară  reconsiderarea dietei,  creşterea  aportului de fluoruri, aplicare de sigilări pe zonele susceptibile sau cu defecte ale dinţilor, dar și respectarea frecvenţei de vizite bianuale în cabinetul stomatologic.

Pentru schimbarea dietei,  alimentele bogate în zaharuri de tip glucoză sau fructoză, carbohidraţi şi produse ce conţin amidon fiert, trebuiesc reduse şi chiar stopate, iar mesele să se stratifice într-un progam  regulat, de trei ori pe zi, se recomandă consumul de  gume de mestecat fără zahar şi în special cele cu xilitol.
Din punct de vedere al aportului de fluoruri, pentru a bloca dezvoltarea cariilor la nivelul smalţului, este extrem de eficient atunci când se obţine o  concentraţie crescută la nivelul plăcii bacteriene şi a salivei pentru a inhiba demineralizarea şi a stimula remineralizarea smalţului. Deci fluorurile atacă atât bacteriile (la nivel de membrană celulară), dar mai ales favorizează la nivelul smalţului formarea de compuşi stabili si rezistenti. de tipul fluoroapatitei, o structură cristalină foarte rezistentă la atacul acid.  Fluorurile pot fi preluate din apă (prin fluorizarea apei de băut) sau din apele de gură şi paste de dinti. Aplicaţiile profesionale (2-3/an) se realizează atunci când există un risc crescut de apariţie a cariilor.  Aplicaţiile în exces a fluorurilor nu înseamnă neapărat ,,mai bine,, deoarece poate apare fluoroza (prin acumulare în exces) cu implicaţii estetice mai ales în zonele vizibile (apariţia de pete albe cretoase)
Sigilările dentare constau în aplicarea şi lipirea unor materiale (răşini compozite, cimenturi ionomere) pe suprafeţele de ,,muşcătură,, ale molarilor recent erupţi; poate fi utilizată şi pentru dinţi maturi ,dar cu defecte structurale de suprafaţă.

Totuşi prevenţia nu  funcţionează întotdeauna la parametrii doriți. Igienizarea profesională  de două ori pe an este eficientă dacă nu există un risc crescut de carie. Vizitele regulate trebuie susţinute de supravegherea alimentatiei, igienei dentare personale şi de aplicaţiile de fluor sau sigilări. Motivaţiile din gama ,,e dificil,, de igienizat cu ajutorul firului interdentar sunt  puerile, deoarece după învăţarea procedeului curăţirea este realizată în câteva minute la nivelul întregii cavităţi bucale.  Au fost publicate date conform cărora timpul mediu de periaj de acasă este de 37 de secunde, iar pentru acoperirea tuturor suprafeţelor dentare sunt necesare în medie 120 de secunde. Studiile au arătat că un procent de 90% din numărul total de carii pot fi prevenite prin profilaxie. Aceste măsuri pot fi aplicate , indiferent de vârstă  şi prezintă avantajul că se adresează leziunilor incipiente (carii fără pierdere de smalţ, doar demineralizate).
Din punct de vedere economic costurile sunt mult mai reduse raportat la o perioadă de timp, deoarece preţul unei obturaţii (plombe) este mai mare decât cheltuielile cu prevenţia, iar o carie poate fi însoţită de complicaţii (infectarea canalelor, fracturi dentare, extracţii).  Costul lucrărilor protetice este de asemenea foarte mare, iar proteza este doar o alternativă, nu neapărat o soluţie salvatoare.  Este foarte important să se înţeleagă că, odată cu obturarea (plombarea ) dintelui, problemele NU au fost rezolvate pentru totdeauna şi dintele NU va rămâne aşa în orice condiţii de îngrijire! Un dinte ,,reparat,, înseamnă un dinte care nu mai este integru, iar zonele de ,,lipire,, dintre dinte şi obturaţie rămân o zone expuse atacurilor acide, a percolărilor salivare, deci expuse cariilor secundare.